Skip to content

Trecut vs. Prezent?

Noiembrie 10, 2006

Ma simt prost!

(Rasete, aplauze, public in delir, replici gen „sst, recunoaste!”)

Nu ca as fi!

(liniste, fetze posomorate, dezamagire..)

friendsMa simt prost, pentru ca o anumita parte din trecutul nu-foarte-indepartat m-a acuzat de un lucru grav: ca-mi uit prietenii.

Asa ca am venit aici, in public, sa-mi recunosc vina, sa spun „peccavi” si sa-mi fac mea culpa (vroiam harakiri, da’ as putea sa fac pneumonie – eu asa cald, cutitu’ asa rece..). Si sa neg, dom’le, ceea ce tocmai am recunoscut.

Adike, cine ma poate acuza ca uit?! Vine o varsta.. intr-adevar. Neuronii imbatranesc.. intr-adevar. Dar de aici pana la uitare mai mananci o paine.

Prietenii mei sunt pusi bine, la locul lor. Si cei cu care ies la o bere. Si cei cu care pastrez legatura. Si cei cu care nu o pastrez. Si cei pe jumatate uitati. Si cei pe care abia-i mai tin minte.

Fiecare are locul sau, si niciodata nu mi-e greu sa-i scot din multimea de chipuri si sa-l vad in fata ochilor, in carne si oase. Cum adica sa uit?

Ma intreb daca-i normal. Nu tremiti mail? Aaa, m-ai uitat, naspa de esti! Nu intri pe mess, sa mai stam la o barfa?! Ha! Nu vrei sa vorbesti cu mine! Nu dai SMS cu ultimele intamplari ale minunatei tale vieti?! Moaa! Sa-ti fie rusine, iti uiti prietenii!

O fi normal. Pentru ca, dom’le, traiesc in secolul vitezei (stiai asta?), si comunicarea trebuie sa aibe loc cu respectiva viteza de rigoare.

Dar cati din fostii prieteni se mai gandesc la mine? (fara referinte directe, cine se simte ala e). Cati se intreaba ‘ce-o mai face Adi?’

Pe cine mai intereseaza de viata mea?

Sa fim seriosi. Fiecare din voi isi traieste viata proprie. In goana, in fuga. Mancati un hamburger la coborarea in metrou, alergati la munca, iesiti seara la o bere, intr-un pub ‘la moda’, si acolo va aduceti, poate, aminte, ca unul din trecutul voastru nu v-a mai dat nici un semn de viata. O constatare, nimic mai mult. Urmata, poate, de o acuzatie de genul „m-o fi uitat..” si un mic regret. Care regret fuge cu urmatoarea aluna sau prima inghititura de bere. Dupa aluna auzi din nou vocea comesenilor (prieteni adevarati, se vede, de vreme ce impartiti aceeasi masa in pub).. si ideea fuge, iar pofta de a arunca acuzatii se stinge in norul de fum.

Sa vorbim despre acuzatii? Poate unele nu-si au rostul. Cel putin cele emise in urma unui puseu de memorie (ei nu intelegi!). Cele dintr-un pub infect, cele aruncate prin telefon sau pe mail.

 Sa vorbim..?

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: