Skip to content

Reinventarea miturilor

Noiembrie 11, 2006

..continua seria amintirilor din anul I.. ce vremuri.. ce momente..
–––––––
Bu-hu-hu sau Reinventarea miturilor

Cred că toată lumea cunoaşte povestea Albei ca Zăpada. Ne-a vrăjit, alături de alte istorisiri, copilăria, ne-a scos de pe tărâmul astrelor şi ne-a aruncat în păduri populate de fiinţe fantastice. Albă ca Zăpada, Ileana Cosânzeana şi fata cea mică a moşneagului alcătuiau împreună acel trio care simboliza, în mintea oricărui copil, frumuseţea, bunătatea şi inteligenţa.
Dar închipuiţi-vă că Alba nu era chiar albă ca zăpada. După ultimele descoperiri, specialiştii afirmă ca textura pielii respectivei domnişoare era identică cu structura cristalului de zahăr, şi de fapt chiar numele ei adevărat, denaturat de sistemul oral de transmitere a poveştilor, era Albă ca Zahărul.
De altfel nici cei şapte pitici nu erau decât şase. Şi nu erau pitici, ci pisici. Iar povestea, pe vremea stră-stră-bunicilor noştri, se numea “Albă ca Zahărul şi cei şapte pisici”. Dar, pentru a înţelege mai bine acţiunea, ar trebui refăcut întregul ansamblul, mai bine spus, ar trebui povestită.
Deci…

*

White-SnowA fost odată, în 1234 e.n. o foarte frumoasă fată de împărat. Castelul nu are nici o importanţă în economia poveştii, iar rangul de împărat se acorda în funcţie de promisiunile electorale ale candidaţilor la tron. Nici un merit deci. Rolul principal revine însă micii prinţese. După amănunţite analize fizice, chimice şi spectrometrice, Consiliul Învăţaţilor a decretat că aceasta se va numi Albă ca Zahărul, datorită atât aspectului grunjos al pielii, cât şi poftei neţărmurite a fetei pentru tot ce conţinea o oarecare cantitate de glucide.
Pe la 14 ani, urmare a acuzaţiilor –fondate- venite din toate colţurile împărăţiei, părinţii regali hotărăsc trimiterea acesteia la mătuşa cea bogată, a cărei bogăţie era vestită şi comentată pretutindeni. Nu de alta, dar proviziile strategice de zahăr erau pe sfârşite, iar importurile masive ale acestui produs secătuiau împărăţia şi îmbogăţeau rivala la supremaţia mondială, regatul Cubei. Zis şi făcut. Domnişoara şi-a făcut bagajele şi, cu Buletinul de Identitate în buzunar şi şuvoaie de lacrimi pe obraji, şi-a luat adio de la împărăteasa-mamă. Pe tată oricum nu-l putea suferi şi, de altfel, era plecat la vânătoare.
Autostrada nefiind inventată, mica prinţesă a luat-o pe cărări laturalnice, prin păduri încă neumblate. Şi-a trimis escorta la plimbare, a păcălit o fetiţă cu scufiţă roşie ce căuta căsuţa bunicii şi l-a convins pe lup potenţialul culinar al cărnii de iepure. S-a hrănit cu miere găsită prin stupii prea puţin păziţi ai unor albine generoase, fragi şi zmeură. Dar, anticipând legendele ce se vor naşte cu privire la lipsa de orientare prin păduri, s-a rătăcit.
După zile întregi de căutări şi piste false, Alba a descoperit un luminiş, şi în mijlocul lui o căsuţă. Care căsuţă nu depăşea un metru înălţime. După îndelungate şi minuţioase calcule, prinţesa deduse că este locuită de şapte pitici, şi, cu inima-n buzunar (dacă se înşela şi era locuită de vreo şapte vrăjitori?), se aplecă pe vine şi ciocăni la uşă. Din interior au răzbătut zgomote de vase trântite în chiuvetă, apoi un şir de miorlăituri (aşa o fi moda, să-ţi baţi pisica când auzi ciocănituri, îşi zise fata), şi uşa se deschise încet, cu un scârţâit cumplit, scoţând la iveală întâi capul, şi apoi corpul păros al unui… motan!
Cum nici acesta şi nici prinţesa nu constituiau ameninţări probabile, s-a trecut la cunoscutul schimb de replici şi formule introductive. Prezentările fiind făcute, Albă ca Zahărul fu poftită în interiror, unde descoperi întâi interiorul în miniatură al unui univers mirific, apoi că o dor picioarele de atâta stat în genunchi.
În sfârşit, ca să scurtăm povestea, domnişoara decide să rămână colo o perioadă, iar pisicii (şase la număr) nu au curaj să se opună. O hrănesc cu miere, fragi şi zmeură, îi fac clătite şi alte minuni, şi nimic nu prevestea tragedia ce va urma.
Într-o bună dimineaţă (era trecut de prânz, dar timpul e relativ, se consolă mica prinţesă), se aud bătăi în uşă. Pisicii fiind plecaţi la un meci, Albă ca Zahărul se târâ pe coate şi o deschise. În prag stătea o bătrână gârbovită, îmbrăcată toată în negru.
– Bună ziua, fata babii!
– Bună ziua, babo! Ştiu cine eşti, aşa că nu are rost să te prefaci. Eşti vrăjitoarea cea rea şi vrei să mă otrăveşti cu un măr! Dar n-ai noroc, căci nu-mi plac merele.
– Nu ştiu dacă educaţia sau însăşi viaţa te-a făcut să gândeşti aşa, dar nu ar trebui să ai idei preconcepute la vârsta asta! spuse baba. N-ai auzit de prezumţia de nevinovăţie?
Ruşinată, fata o pofti în casă. Ore întregi se scurseră povestind tot felul de lucruri, de la mărunte întâmplări din pădure la strategii geopolitice şi geoculturale. Culcate pe burtă, descoperiră pe rând optimismul tinereţii şi înţelepciunea bătrâneţii. Pisicii, juliţi în genunchi şi cu tricourile rupte dormeau pe treptele de la intrare. Soarele cobora, maiestuos, scăldând cerul şi întregul Univers în nuanţe de purpuriu.
Terminând de disecat ultimul episod din “Bătrân dar neliniştit”, cele două femei işi iau rămas-bun, stabilind o întâlnire pentru a doua zi. Nu de alta, dar se apropiau Serbările Pădurii şi era musai, ţinând cont de etichetă, să-şi vopsească părul. Albă ca Zahărul se retrase, obosită dar fericită că nu pierduse ziua de pomană, ca de obicei. În drum apucă un măr din mâna unui pisic adormit şi, cu gândul la viitoarea nuanţă a părului, se înecă. Cei şase adormiţi, treziţi de horcăiturile şi gemetele prinţesei, se fac că nu aud şi adorm chiar la loc, mulţumiţi ca poate aceasta ar fi şansa lor, unica poate, de a-şi recăpăta somul liniştit în pătuţurile lor.
A doua zi, obosiţi de somnul pe dalele prea puţin moi, pisicii o aruncă pe Albă ca Zahărul într-un sicriu de sticlă şi-i atârnă pe piept o plancardă pe care scria, în trei limbi de circulaţie internaţională “Cine va face ca ea la fel va păţi”. Abandonează sicriul în pădure şi pleacă, în sfârşit, la vânătoare de şoareci, lucru până mai ieri total interzis.

Povestea îşi mută centru de greutate pe alt plan, cel al Prinţului neliniştit. Acesta, aflând de la doică povestea unei tinere care-l aştepta, închisă într-un sicriu de sticlă, îşi luase calul în spinare şi purcese la drum. Insensibil la apelurile disperate ale acestuia, colindă şase mări şi şapte ţări până cand, sfârşit de oboseală, se întinse să tragă un pui de somn chiar în pădurea de care v-am vorbit. Calul, fericit, îşi dezmorţi oasele şi, scăpat de sub supravegherea unui stăpân care nu-i înţelegea menirea pe pământ, o întinse.
Trezindu-se din somn, tânărul observă lipsa calului şi, mulţumit că nu mai avea obligaţia morală să-l care peste tot în braţe, o luă la fugă prin pădure. După ore întregi de alergare se împiedică de sicriul celei care avea să-I fie soaţă pe veci. Speriat de această perspectivă şi foarte nesigur pe el, scoase din tolba încăpătoare un ciocan şi-l trânti cu putere în sticlă. Urmară apoi îmbrăţişări, lacrimi şi jurăminte, şi totul se incheie fericit, cu cei doi cărând cu schimbul în cârcă un cal năzdrăvan.

Reinventarea miturilor, la popoarele din Balcani mai ales, a fost un proces îndelungat. Neţinând seamă de faptele istorice şi acţionând la nivelul unor mentalităţi învechite, realităţile au suferit modificări de formă şi conţinut, transformându-se, astfel, în folclor popular. Povestea Albei ca Zahărul, unul din cele mai reprezentative exemple ale acestiu proces, a degenerat astfel în imaginea unei tinere albe ca zăpada, cei şase pisici fiind înlocuiţi (de unde şi până une?), cu şapte pitici. De asemenea, miturile Bufniţei Roşii (degenerată, prin acelaşi folclor, in povestea unei Scufiţe Roşii) sau cel al Vacilor din Trei Cirezi (originea unei poveşti a Caprei cu trei iezi) sunt mărturii incontestabile ale continuităţii popoarelor din frământatul spaţiu balcanic.

– The End –

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: