Sări la conţinut

Alert title

Altert box - enter some text here. (De)activate from Vigilance Options page.

„Intre un manelist si Hrebenciuc pe cine alegem?“

martie 10, 2008

Adrian Copilul MinuneDilema presedintelui Basescu isi va gasi raspuns dupa alegeri, cand, odata cu aflarea rezultatelor finale, ne vom da seama de veleitatile poporului roman. Pana atunci, din cate stim despre afinitatile electorale autohtone, el, poporul, va stampila cu mandrie casutele din care razbat franturi ritmate, preluate din folclorul cine-stie-cui. In definitiv, chiar reprezentantii nostri au trimis, in postura de mare lider al tineretului de o anumita culoare, o domnisoara ingenua, firava si simpatica, care, cu emotiile de rigoare, si-a masurat „succesurile“ prin distorsionarea limbii romane. Agramati de toate culorile politice vor vota, din aceleasi considerente si din aceleasi principii inradacinate adanc intr-un mintal colectiv pur balcanic, un manelist, un cititor de almanahe, un oier cu alura sportiva. Asa ca, Hrebe, nu te teme de intelectuali, de rafinament si de cultura, dar teme-te de popor!

Un liberal pentru Primaria Constanta

aprilie 15, 2008

Venit de pe tusa, din postura de vajnic necunoscut, Victor Manea, candidatul PNL la Primaria Constanta, isi socoteste sansele in alegeri.

Funny - Victor Manea PNL

Mazare si fatalaul plangacios

aprilie 6, 2008

Titus Corlatean, “fatalaul plangacios” Read more…

Mazare si dobermanii DNA

aprilie 6, 2008

mazare si dobermanii DNA

„Ti-ai imprastiat gunoaiele in toata tara!“

martie 19, 2008

gafa…l-a acuzat secretarul general P.D.-L., Vasile Blaga, pe colegul sau, vicepresedintele aceluiasi partid prezidential, Cezar Preda. Motivul importa mai putin sau chiar deloc in context. Ceea ce conteaza, insa, este duritatea limbajului la care recurg politicienii romani. Mahalagii fara scrupule – reprezentanti ai poporului, diriguitori ai neamului sau „simpli“ baroni in cadrul diverselor formatiuni mai mult sau mai putin parlamentare, dambovitenii care ar trebui sa dea exemplu de stil si eleganta in exprimare si comportament (sa nu mai vorbim de altele) isi dau in petic cu brio. Cu toate ca intr-un clasament al grosolaniei ar fi greu de nominalizat castigatorul (din cauza distantei mici intre concurenti), se pare ca locul favoritului (P.R.M. – V.C. Tudor) a fost luat de partidul presedintelui-„pasarica“. Sa gunoiti bine, domnilor!

Tonomatele presedintelui Basescu

martie 16, 2008

Bon. Plictisit de drumul Bucuresti – Bruxelles si retur, precum si de problemele energetice si de alta natura discutate acolo, satisfacut ca i-a tras-o iar armeanului Vosganian, presedintele Basescu s-a hotarat sa ia atitudine fata de “atacurile murdare” ale “barbatilor din presa”, atacuri indreptate impotriva firavei, timidei, simpaticei sal fiice, Elena Basescu.

basescuDin salonul diplomatic al aeroportului Otopeni, presedintele a tinut sa se exprime “nu neaparat in calitate de presedinte al Romaniei, ci in calitate de membru al familiei Basescu”. Desi salonul respectiv trebuie – si este, de obicei – folosit in scopuri oficiale, seful tarii si-a exprimat ofurile din punctul de vedere al tatalui revoltat. El a luat pozitie, considerand ca un “copil, fie el si copilul presedintelui”, a fost atacat pe nedrept de mass-media. Dupa frazele pline de umor (“Poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri, pot sa fie oameni care nu vor sa vorbesc cu tine…”) rostite de Elena Basescu in calitate de presedinte al Organizatiei de Tineret al PD-L, ziarele si posturile de radio-TV au atacat nivelul de cultura al vestitei (deja) fiice.

Read more…

Vorbe de… Taifas [updated]

martie 12, 2008

M-am uitat, ca de obicei, la emisiunea lui Taifas. A citit multe, a criticat si mai multe – pachetele oferite de primarie batranilor, apartamentele oferite de aceeasi primarie tinerilor, asfaltarea – dar nu a avut bunavointa sa citeasca mcar titlul editorialului de azi :D tare, Taifas, deci cam atat cu “vana”

Vorbe de… Taifas

martie 12, 2008

De cateva luni ma distrez in fiecare dimineata. Binevenitul obicei este urmarea logica a Vorbe de Taifasunei suite de elemente care-mi asezoneaza fiecare inceput de zi. Cafea – Internet – email – presa locala – presa nationala. Televizor. Ultimul este, de fapt, responsabil pentru primul zambet al zilei. Nu de alta, dar… recunosc: ma uit la Taifas. Obligat, pe linie profesionala, sa fiu la curent cu ce se spune, ce se arata, ce se vede si mai ales ce nu se vede, baleiez cu telecomanda pana la postul 65, unde a incaput televiziunea detinatoare a personajului. Nu stiu cum se face, dar asta se intampla mai mereu in jurul orei la care omul, domnul, realizatorul, criticul, omniscientul si omnipotentul isi face intrarea pe sticla. Si de-aici, distractia!

Pai, totul incepe cu o rubrica, pompos etichetata drept „pamflet“. Taifasul sta singur la… (ati ghicit) taifas. Monologheaza pret de cateva minute, vadit ocupat sa-si dea cu parerea despre diferite… subiect. Ma rog, as putea scrie si corect, acordand ceea ce ar trebui acordat, dar n-ar avea sens decat gramatical, pentru ca, in economia frazei, s-ar duce totul pe rapa. Sa fim clari. Zilnic, omul monologheaza despre acelasi subiect: primarul Radu Mazare. Cu patos revolutionar si tineresc avant patriotic, Taifas isi citeste materialul (amintindu-mi de un alt liberal – de data asta candidat, care-si tine speech-urile tot cu foaia in fata). Ma distrez privindu-l pe saracul realizator cum, incercand disperat sa copieze un Mircea Badea, aflat cu mult peste puterile sale de intelegere, ridica tonul, se otaraste, ataca. El centreaza, el da cu capul. Lipsa totala a umorului nu e stresanta – rad de el, si asta mi-e de ajuns.
                  
In fine, cand am timp, ma uit si la „revista presei“ – al doilea calup din responsabilitatea matinala a aceluiasi realizator. Acolo, alta poveste. Ziar dupa ziar, cotidianele locale si nationale intra in flasneta si ies mototolite, scuipate. Nu-i scapa unul. Injura din nou – parca la norma – si incearca disperat sa prinda sensul ideilor. Cand nu mai are vorbe, e jale. Lipeste etichete cu spor, parca ar fi angajatul teatrului cu afisele sub brat. „Jurnalisti de weekend“ sau „ziaristi de duminica“ – dovada ca, in anumite contexte, chiar si un vocabular limitat poate fi destul de incapator.
                  
Ei bine, cam aici se topeste distractia de dimineata. Cand Taifas se apuca sa-si sparga capul cu dubioseniile limbii romane. Cand se apuca, sclav al liniei politice, sa jigneasca, intr-un stil propriu unei anumite piete constantene, jurnalisti care-si faceau meseria cand respectivul „domn“ nu stia nici sa citeasca. Vajnicul soldatel Svejk incurca fara jena functiile de presedinte al Rusiei cu cea de premier al aceluiasi gigant. Acelasi soldatel care, novice in politica, isi permite sa-si dea cu parerea cu mult aplomb.
                    
In fine, mostra a nesfarsitelor posibilitati ale unei Romanii debusolate, fostul profesor de religie (care-si roaga vecinii sa-i trimita SMS-uri, doar-doar ar avea si altceva de citit pe post) s-a ajuns. Asa o fi… A ajuns „bine“ – de la propovaduirea dragostei, a bunavointei si a iertarilor, la propovaduirea unui stil mult mai apropiat realitatilor unui an electoral. Si ma bucur ca, luand-o comparativ, macar noi avem o scuza: nu am sustinut niciodata ca suntem mai mult decat ce suntem.
                    
Imi pare rau, totusi, de Taifas. Incarcat cu o sarcina care il depaseste din toate punctele de vedere, el, omul, face ce stie. Si ce poate. In definitiv, e vina altora ca tin in front un soldatel care nu se ridica la inaltimea baionetei. Orice razboi poate fi purtat in mai multe feluri – si unul din ele ar fi cel onorant. Lupti pentru cine vrei, dar nu folosesti ce arme vrei. Pentru ca altfel risti sa ajungi de rasul-plansul tuturor.

P.S. Si daca soldatelul Svejk are vana jurnalistica, astept in aceasta dimineata sa citeasca pe post editorialul dedicat faptelor lui de vitejie liberala! Inclusiv punctele de suspensie…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.