Alert title
Altert box - enter some text here. (De)activate from Vigilance Options page.
Ce se mai intampla prin judetul Constanta?
– Constanta: primarul Mazare acorda iar pachete cu mancare batranilor si reabiliteaza pasajul pietonal de la Gara. Sunt scoase la licitatie noua sectoare de plaja. Bun asa.
– La Navodari: plangeri penale si o gramada de procese intre consilierii locali si primarul 
Calapod. Nimic nou. Dupa cum spune prefectul, la Navodari e un Triunghi al Bermudelor – apar si dispar procese verbale, consilierii sunt da’ nu sunt, cei demisi din functie voteaza iar cei in functie stau o tura. Pai, nici o noutate, o Romanie intreaga se craceste de ras cand aude de sedintele din Navodari. Ce-mi e Calapod, ce-mi e Matei?! In fine, un oras de te apuca rasul: microrezervatia Navodari. PS: Pana la rezolvarea problemelor, ziaristii de la „Replica” l-au prins pe acelasi personaj Calapod la Scoica. Nici o legatura ( 😀 ) cu mamutul „Scoica Land” construit langa Navodari.
– Tot la Navodari: apa de mare nu e poluata, iar nisipul e curat. Cica. Ma rog, daca ne luam dupa comportamentul „otoritatzilor” nu s-ar spune ca-s chiar in regula. Treaba lor.
– La Murtfatlar, autoritatile au luat nota de programul lui Mazare si-l trag la indigo. Drept pentru care vor fi construite locuinte ieftine pentru tinerii de pana in 35 de ani. Bun si-asa.
Kosovo – precedentul american
Ca situatia din Kosovo va fi exploatata de toate minoritatile care au visat, vreodata, independenta sau autonomie, nu am nici o indoiala. Deja secuii – printr-un Consiliu National Secuiesc fara statut juridic – si maghiarii – prin noua formatiune, mai extremista decat cea patronata de V.C. Tudor – s-au pus pe treaba. Romania a refuzat sa recunoasca independenta provinciei Kosovo, iar sarbii ne iubesc. Prosti! Ar trebui sa-si dea seama ca nu le facem jocul (legitim, de altfel) din dragoste pentru natiunea lor, din respectul principiilor sau alte idealuri marete. O facem pentru a nega precedentul, dintr-un calcul pragmatic, si nu din dragoste. Dar ei ne iubesc oricum. Si nu numai pe noi, dar, mai rau, iubesc si Rusia. Care, oarecum logic, isi va amplasa o varianta proprie a Scutului Antiracheta pe pamant sarb, la cativa centimetri pe harta de Germania si deci de inima Europei…Bu-hu-hu sau Reinventarea miturilor
Cred că toată lumea cunoaşte povestea Albei ca Zăpada. Ne-a vrăjit, alături de alte istorisiri, copilăria, ne-a scos de pe tărâmul astrelor şi ne-a aruncat în păduri populate de fiinţe fantastice. Albă ca Zăpada, Ileana Cosânzeana şi fata cea mică a moşneagului alcătuiau împreună acel trio care simboliza, în mintea oricărui copil, frumuseţea, bunătatea şi inteligenţa.
Dar închipuiţi-vă că Alba nu era chiar albă ca zăpada. După ultimele descoperiri, specialiştii afirmă ca textura pielii respectivei domnişoare era identică cu structura cristalului de zahăr, şi de fapt chiar numele ei adevărat, denaturat de sistemul oral de transmitere a poveştilor, era Albă ca Zahărul. De altfel nici cei şapte pitici nu erau decât şase. Şi nu erau pitici, ci pisici. Iar povestea, pe vremea stră-stră-bunicilor noştri, se numea “Albă ca Zahărul şi cei şapte pisici”. Dar, pentru a înţelege mai bine acţiunea, ar trebui refăcut întregul ansamblul, mai bine spus, ar trebui povestită.
Deci…
***
A fost odată, în 1234 e.n. o foarte frumoasă fată de împărat. Castelul nu are nici o importanţă în economia poveştii, iar rangul de împărat se acorda în funcţie de promisiunile electorale ale candidaţilor la tron. Nici un merit deci. Rolul principal revine însă micii prinţese. După amănunţite analize fizice, chimice şi spectrometrice, Consiliul Învăţaţilor a decretat că aceasta se va numi Albă ca Zahărul, datorită atât aspectului grunjos al pielii, cât şi poftei neţărmurite a fetei pentru tot ce conţinea o oarecare cantitate de glucide.
Pe la 14 ani, urmare a acuzaţiilor –fondate- venite din toate colţurile împărăţiei, părinţii regali hotărăsc trimiterea acesteia la mătuşa cea bogată, a cărei bogăţie era vestită şi comentată pretutindeni. Nu de alta, dar proviziile strategice de zahăr erau pe sfârşite, iar importurile masive ale acestui produs secătuiau împărăţia şi îmbogăţeau rivala la supremaţia mondială, regatul Cubei. Zis şi făcut. Domnişoara şi-a făcut bagajele şi, cu Buletinul de Identitate în buzunar şi şuvoaie de lacrimi pe obraji, şi-a luat adio de la împărăteasa-mamă. Pe tată oricum nu-l putea suferi şi, de altfel, era plecat la vânătoare.
Autostrada nefiind inventată, mica prinţesă a luat-o pe cărări laturalnice, prin păduri încă neumblate. Şi-a trimis escorta la plimbare, a păcălit o fetiţă cu scufiţă roşie ce căuta căsuţa bunicii şi l-a convins pe lup potenţialul culinar al cărnii de iepure. S-a hrănit cu miere găsită prin stupii prea puţin păziţi ai unor albine generoase, fragi şi zmeură. Dar, anticipând legendele ce se vor naşte cu privire la lipsa de orientare prin păduri, s-a rătăcit.
După zile întregi de căutări şi piste false, Alba a descoperit un luminiş, şi în mijlocul lui o căsuţă. Care căsuţă nu depăşea un metru înălţime. După îndelungate şi minuţioase calcule, prinţesa deduse că este locuită de şapte pitici, şi, cu inima-n buzunar (dacă se înşela şi era locuită de vreo şapte vrăjitori?), se aplecă pe vine şi ciocăni la uşă. Din interior au răzbătut zgomote de vase trântite în chiuvetă, apoi un şir de miorlăituri (aşa o fi moda, să-ţi baţi pisica când auzi ciocănituri, îşi zise fata), şi uşa se deschise încet, cu un scârţâit cumplit, scoţând la iveală întâi capul, şi apoi corpul păros al unui… motan!
Cum nici acesta şi nici prinţesa nu constituiau ameninţări probabile, s-a trecut la cunoscutul schimb de replici şi formule introductive. Prezentările fiind făcute, Albă ca Zahărul fu poftită în interiror, unde descoperi întâi interiorul în miniatură al unui univers mirific, apoi că o dor picioarele de atâta stat în genunchi.
În sfârşit, ca să scurtăm povestea, domnişoara decide să rămână colo o perioadă, iar pisicii (şase la număr) nu au curaj să se opună. O hrănesc cu miere, fragi şi zmeură, îi fac clătite şi alte minuni, şi nimic nu prevestea tragedia ce va urma.
Într-o bună dimineaţă (era trecut de prânz, dar timpul e relativ, se consolă mica prinţesă), se aud bătăi în uşă. Pisicii fiind plecaţi la un meci, Albă ca Zahărul se târâ pe coate şi o deschise. În prag stătea o bătrână gârbovită, îmbrăcată toată în negru.
– Bună ziua, fata babii!
– Bună ziua, babo! Ştiu cine eşti, aşa că nu are rost să te prefaci. Eşti vrăjitoarea cea rea şi vrei să mă otrăveşti cu un măr! Dar n-ai noroc, căci nu-mi plac merele.
– Nu ştiu dacă educaţia sau însăşi viaţa te-a făcut să gândeşti aşa, dar nu ar trebui să ai idei preconcepute la vârsta asta! spuse baba. N-ai auzit de prezumţia de nevinovăţie?
Ruşinată, fata o pofti în casă. Ore întregi se scurseră povestind tot felul de lucruri, de la mărunte întâmplări din pădure la strategii geopolitice şi geoculturale. Culcate pe burtă, descoperiră pe rând optimismul tinereţii şi înţelepciunea bătrâneţii. Pisicii, juliţi în genunchi şi cu tricourile rupte dormeau pe treptele de la intrare. Soarele cobora, maiestuos, scăldând cerul şi întregul Univers în nuanţe de purpuriu.
Terminând de disecat ultimul episod din “Bătrân dar neliniştit”, cele două femei işi iau rămas-bun, stabilind o întâlnire pentru a doua zi. Nu de alta, dar se apropiau Serbările Pădurii şi era musai, ţinând cont de etichetă, să-şi vopsească părul. Albă ca Zahărul se retrase, obosită dar fericită că nu pierduse ziua de pomană, ca de obicei. În drum apucă un măr din mâna unui pisic adormit şi, cu gândul la viitoarea nuanţă a părului, se înecă. Cei şase adormiţi, treziţi de horcăiturile şi gemetele prinţesei, se fac că nu aud şi adorm chiar la loc, mulţumiţi ca poate aceasta ar fi şansa lor, unica poate, de a-şi recăpăta somul liniştit în pătuţurile lor.
A doua zi, obosiţi de somnul pe dalele prea puţin moi, pisicii o aruncă pe Albă ca Zahărul într-un sicriu de sticlă şi-i atârnă pe piept o plancardă pe care scria, în trei limbi de circulaţie internaţională “Cine va face ca ea la fel va păţi”. Abandonează sicriul în pădure şi pleacă, în sfârşit, la vânătoare de şoareci, lucru până mai ieri total interzis.
Povestea îşi mută centru de greutate pe alt plan, cel al Prinţului neliniştit. Acesta, aflând de la doică povestea unei tinere care-l aştepta, închisă într-un sicriu de sticlă, îşi luase calul în spinare şi purcese la drum. Insensibil la apelurile disperate ale acestuia, colindă şase mări şi şapte ţări până cand, sfârşit de oboseală, se întinse să tragă un pui de somn chiar în pădurea de care v-am vorbit. Calul, fericit, îşi dezmorţi oasele şi, scăpat de sub supravegherea unui stăpân care nu-i înţelegea menirea pe pământ, o întinse.
Trezindu-se din somn, tânărul observă lipsa calului şi, mulţumit că nu mai avea obligaţia morală să-l care peste tot în braţe, o luă la fugă prin pădure. După ore întregi de alergare se împiedică de sicriul celei care avea să-I fie soaţă pe veci. Speriat de această perspectivă şi foarte nesigur pe el, scoase din tolba încăpătoare un ciocan şi-l trânti cu putere în sticlă. Urmară apoi îmbrăţişări, lacrimi şi jurăminte, şi totul se incheie fericit, cu cei doi cărând cu schimbul în cârcă un cal năzdrăvan.
Reinventarea miturilor, la popoarele din Balcani mai ales, a fost un proces îndelungat. Neţinând seamă de faptele istorice şi acţionând la nivelul unor mentalităţi învechite, realităţile au suferit modificări de formă şi conţinut, transformându-se, astfel, în folclor popular. Povestea Albei ca Zahărul, unul din cele mai reprezentative exemple ale acestiu proces, a degenerat astfel în imaginea unei tinere albe ca zăpada, cei şase pisici fiind înlocuiţi (de unde şi până une?), cu şapte pitici. De asemenea, miturile Bufniţei Roşii (degenerată, prin acelaşi folclor, in povestea unei Scufiţe Roşii) sau cel al Vacilor din Trei Cirezi (originea unei poveşti a Caprei cu trei iezi) sunt mărturii incontestabile ale continuităţii popoarelor din frământatul spaţiu balcanic.
– The End –
„3871 spam comments”
Peregrinand pe .net, am descoperit un catavenc. E dreptul lor, ma gandii atunci, sa existe si sub forma de blog, chiar daca nu luasem eu la cunostinta despre existenta domniilor sale. Trag putin de scoll bar, si deodata ma simtii prost: imi sarise in ochi „3871 comentarii„, fix sub un post din categoria „design”, pe care ma apucasem sa o studiez cu sarguinta. Prost, pentru ca nici prin vis nu mi-a dat vreodata sa scot din buzunar o idee care sa stranga atatea comment-uri. Damn, ma gandii! Astia or fi baietii destepti de care vorbeste mereu Base?! Dau un clickpe cele 3871 de comentarii (manat, probabil, de latura masochista a naturii umane). Titlul postului: „The New Year”. Ok, era din decembrie ’06. Cateva artificii rosii pe un fundal negru. Huh, ce-o fi atata de comentat? Repet figura cu scoll-ul, dar sar repede primul comment (spam, deh!). Mai departe: spam.. spam… spam… La naiba! 3871 de comentarii, toate continand „Nice site. Thank You!” Ma prind: nu continutul conteaza, ci link-ul postat la numele comentatorului. Toate trimit, pas-pas, spre site-uri mai mult sau mai putin pornografice.
Ma bufneste rasul. In definitiv, dom’le, nu-s ei baietii lui Base… i-am banuit de pomana. Nici catavencii nu reusesc sa stranga 3871 de comentarii pe o poza cu artificii.
Imbufnat, ma retrag de pe catavenc, inchid cele 14 ferestre cu site-uri pe care le treierasem pana la descoperirea acestuia si ma apuc sa scriu acest post. De ce? Va las pe voi sa ghiciti. Eu mai am 4 ore fix pana sa ma trezesc dimineata si sa plec la munca.
Profitul Google a crescut cu 28 la sută în trimestrul al doilea, la 925 milioane de dolari
Google, compania care deţine cel mai popular motor de căutare pe Internet, a înregistrat un profit net de 925 de milioane de dolari în trimestrul al doilea, în creştere cu 28 la sută faţă de perioada similară din 2006, rezultat sub estimările analiştilor.
Avansul profitului a fost limitat de creşterea semnificativă a numărului de angajaţi, cu 13 la sută în perioada aprilie-iunie, la 13.789 de salariaţi permanenţi, precum şi de avansul altor cheltuieli operaţionale. Cotaţia acţiunilor companiei a scăzut cu 7 procente după publicarea informaţiilor, în condiţiile în care Google a obţinut rezultate trimestriale sub aşteptările analiştilor de pe Wall Street, pentru a doua oară în cele 12 trimestre după listarea la bursă. Pe de altă parte, compania a continuat majorarea cotei deţinute pe piaţa publicităţii online, dar câştigurile pe acest segment au fost contrabalansate parţial de numărul semnificativ de angajări.
Excluzând elementele excepţionale şi cheltuielile referitoare la opţiunile convertibile în acţiuni, Google a consemnat un profit de de 1,12 miliarde de dolari, echivalentul a 3,56 dolari pe acţiune, nivel mai mic cu trei cenţi decât media estimărilor analiştilor.
Pentru a răspunde cererii de notebook-uri mai rapide şi mai performante destinate gamer-ilor pasionaţi, creatorilor de design şi artiştilor multi-media, Intel Corporation a lansat prima versiune Extreme Edition a procesorului Intel Core 2, destinat notebook-urilor. Cu denumirea de Intel Core 2 Extreme, acesta este cel mai performant procesor din lume destinat utilizării mobile. De asemenea, Intel a anunţat introducerea unor noi modele de procesoare pentru desktop-uri şi şi-a făcut cunoscute şi aşteptările de a putea prezenta anul viitor procesoare quad-core eficiente din punctul de vedere al autonomiei bateriilor.
Noile produse sosesc pe piaţă în preajma împlinirii unui an de la lansarea procesoarelor pentru servere, desktop-uri şi notebook-uri bazate pe microarhitectura inovatoare Intel Core.
Procesorul mobil dual-core Intel Core 2 Extreme, rulând la o frecvenţă de 2.6 GHz, include caracteristici specifice segmentului mobil, destinate diminuării consumului de energie, ajutând producătorii de computere să creeze notebook-uri cu un nivel de performanţă superior şi un consum de energie redus. Astfel, procesorul mobil Intel Core 2 Extreme X7800 oferă un nivel de performanţă cu până la 28% mai ridicat comparativ cu procesoarele mobile Intel de generaţie anterioară. În plus, pentru pasionaţii de tehnologie, care îşi doresc un nivel de performanţă superior, sistemul de protecţie anti-overclocking al procesorului a fost îndepărtat. Astfel, procesorul oferă o flexibilitate tehnică sporită pentru ca producătorii de echipamente originale să poată obţine niveluri de performanţă şi mai puternice.
Intel a anunţat, de asemenea, o serie nouă de procesoare, printre care se numără şi procesorul quad-core Intel Core 2 Extreme QX6850, cu o viteză a fiecărei unităţi de procesare de 3 GHz şi un nou front side bus cu o viteză de 1.333 MHz. Procesorul Intel Core 2 Extreme QX6850 se adresează în primul rând dezvoltatorilor de jocuri aflaţi în căutarea de noi modalităţi de a oferi niveluri de performanţă şi caracteristici superioare. Împreună cu Intel Core 2 Extreme QX6850, Intel a mai anunţat şi noi versiuni ale procesoarelor Intel Core 2 Duo şi Intel Core 2 Quad.
Germania va dezvolta un motor de căutare rival cu Google
Germania a primit avizul Uniunii Europene pentru a investi suma de 120 de milioane de euro în activităţi de cercetare privind lansarea Theseus, motor de căutare pe internet dezvoltat pentru a rivaliza cu Google.
Uniunea Europeană a aprobat ca o divizie de cercetători din cadrul Ministerului german al Economiei şi Tehnologiei să dezvolte proiectul de cercetare pentru Theseus, echipa fiind responsabilă şi de testarea şi implementarea unor noi tehnologii pentru internet. Proiectul, care presupune parteneriate cu 22 de organizaţii, companii şi universităţi, are ca obiectiv dezvoltarea unui motor de căutare multimedia, a unui set de instrumente pentru traducerea de texte, dar şi pentru indexarea de imagini, sunete şi documente.
Prescriere penala pentru infractiuni financiare
Magistratii Curtii de Apel Constanta au declarat fondat apelul formulat de Stere Mercu, patronul S.C. „Royal Star“ S.R.L. Cu aceeasi ocazie, a fost schimbata incadrarea juridica a infractiunilor de care acesta este acuzat, din inselaciune cu consecinte deosebit de grave in abuz de incredere si infractiuni la Legea Cecului. Administratorul a atacat in instanta decizia Tribunalului Constanta, care il condamnase anterior la o pedeapsa de trei ani si jumatate de inchisoare cu executare, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave. Din rechizitoriul procurorilor rezulta ca, la inceputul anului 1998, administratorul – in pana de bani – ar fi cerut un imprumut suma de 90 milioane lei de la Ion Popescu. Pentru perfectarea „afacerii“, suma a fost trecuta, in prealabil, prin contabilitatea I.T.I.F.F., banii fiind garantati prin emiterea unei file cec. Cu finantele „acoperite“, Mercu Stere a… uitat ca fila emisa nu avea acoperire in contul bancar, drept pentru care procurorii constanteni au dispus trimiterea lui in judecata.
Dupa putin timp, suma a inceput sa se micsoreze – tara straina, obraz subtire… – drept pentru care omul a revenit la vechile metehne. In speta, la inceputul lunii noiembrie a anului 2000, administratorul S.C. „Royal Star“ S.R.L. a cumparat, de la S.C. „Sofert“ S.A. din Bacau ingrasaminte chimice, pentru achitarea carora a apelat la aceeasi metoda – emiterea unei file cec, de asemenea fara acoperire bancara. Dupa aproape patru ani (19 aprilie 2004), Stere Mercu a pacalit alte firme – S.C. „Petrom“ S.A. si S.C. „Petroserv“ S.A. Bucuresti, in vederea cumpararii de azotat de amoniu. In locul celor trei miliarde si jumatate, contravaloarea tranzactiei, cele doua societati comerciale s-au ales cu numai 300 milioane. Desi procurorii constanteni au inceput anchetarea lui, era prea tarziu – Stere Mercu nu mai era de gasit… in Romania, pentru ca „migrase“ (temporar), tocmai in Canada, de frica justitiei romane. Prin sentinta de ieri, magistratii Curtii de Apel Constanta au hotarat, insa, prescrierea raspunderii penale a barbatului si mentinerea celei civile, astfel ca barbatul va fi judecat conform codului civil, nemaiputand fi tras la raspundere penala.
Adrian GEORGESCU
Plangaciosul lui Base – aliatul oligarhilor…
Baieti destepti. Fara ghilimele si fara puncte de suspensie. Sintagma, emanatie a infierbantatei minti prezidentiale, isi regaseste corespondentii, fara greseala, in realitatea cotidiana a Republicii Capitaliste Romania. Dincolo de sticla televizorului si de ochii publicului, dincolo de reflectoarele mass-media, „gulerele albe“ – in speta bancheri si finantisti, industriasi si camatari, politicieni si alte emanatii ale societatii de consum – invart zilnic bugete care ar face sa paleasca venitul anual al unei tari mai rasarite. Mai mult sau mai putin cunoscuti, „baietii“ (se pun ghilimele, din cauza ca denumirea devine, in acest caz, generica) ascund in spatele vorbelor frumoase si al sentimentelor alese fata de bunastarea poporului afaceri oneroase, scheme frauduloase de investitii si alte asemenea mismasuri. Singurii care le mai strica, din greseala si arareori, fericirea, sunt „tiganii imputiti“ si „incredibil-de-nesimtiti“, platiti, dom’le, pentru a zgarma in bunastarea altora.
Nesimtiti care, in loc sa stinga lumina inainte de culcare, ard curentul pentru a descifra, de exemplu, provenienta energiei electrice cu care s-a alimentat, perioade bune de timp, controversatul colos industrial RAFO. Controlata, pana la ultima garnitura a conductei de evacuare, de oligarhi reprezentativi ai Maicii Rusia, rafinaria de la Onesti achizitioneaza, de la sfarsitul anului 2005, energie la preturi mai mult decat iluzorii, oferita de S.C. „Green Energy“ S.R.L., firma ai carei reprezentanti au recunoscut public ca energia vine pe filiera Statului Roman, prin producatorul Complexul Energetic Turceni.
Trebuie spus ca achizitiile de curent de la acest complex au intrat in vizorul procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie. Dar, pana la Turcesti, cine sunt actionarii intermediarului „Green Energy“ S.R.L.? Pai… 40% din societate apartine lui Gabriel Stefan, fiul lui Gheorghe Stefan, cunoscut in popor ca „Gigi Pinalti“. Mai departe: Lucian Badescu, fiul generalului S.R.I., detine 20% din aceeasi firma. Aceleasi procente le revin lui Andrei Ursarescu, fiul deputatului P.D., si lui Alexandru Dragoiu, asociatul lui Prigoana. Desi la prima vedere totul pare legal si normal, asocierea tinerilor urmasi ai seniorilor bine infipti in fripturile statului nefiind nici pe departe ingradita de vreo prevedere legala, o simpla analiza da peste cap esafodajul aparentei legalitati. Cele 40 de procente din „Green Energy“ (vanzatorul energiei la preturi modice) apartin lui Gabriel Stefan, fiul lui Gigi Pinalti, sustinator consecvent al unui Theodor Stolojan, desprins dintr-o aripa P.N.L., „reformata“ ulterior in P.L.D. Tot la Stolo duce si filiera Badulescu, actionar la acelasi vanzator, „Green Energy“. Desi are doar 20 de anisori, respectivul are… calitatea de a fi fiul lui Dorinel Ursarescu, fost presedinte al P.N.L. Neamt, unit ombilical de Stolojan din decembrie 2006.
Rand pe rand, alte personaje isi declina identitatea politica, principalul beneficiar al simpatiei fiind nimeni altul decat „plangaciosul“ lui Basescu, omul care a reusit sa impresioneze o tara intreaga cu o singura lacrima. In speta, acelasi Stolojan care a cerut Statului Roman sa reglementeze istoricele datorii ale monstrului industrial RAFO Onesti dupa aceleasi proceduri ca in cazul altor colosi petrolieri – prin iertare, esalonare, reesalonare, re-re… Un sef de partid nou-nout, care, de la inaltimea tribunei, isi permite sa acuze baietii destepti… uitand, totusi, sa specifice legaturile sale cu rafinaria controlata, prin intermediul afaceristilor Goldovski si Batkov, de oligarhul rus Mihail Cernoi. Dar chiar asa: pe cine mai intereseaza asemenea amanunte?
[articol complet http://independentul.wordpress.com/2007/07/19/plangaciosul-lui-base-aliatul-oligarhilor/]
Nostradamus – imitatori de doi lei…
In 1894, presedintele Royal Sociaty, lordul Kelvin, a prezis ca nou-inventatul radio nu are nici un viitor. Acelasi lord a prezis, de asemenea, ca zborul cu aparate mai grele ca aerul este imposibil. Cu toate acestea, prima fabrica de aparate radio s-a deschis dupa numai 5 ani de la predictia sa, in 1899. Astazi exista in lume peste un miliard de aparate radio. Iar primul zbor al fratilor Wright a avut loc pe o distanta egala cu jumatate din lungimea aripii unui avion Boeing747.
*Nomenclator 